Emoția este strâns legată de dimensiunea ontologică a existenței umane, de contactul cu sinele social, implicarea și interacțiunea noastră socială în lumea socială.

Ca o formă de energie „aeriană”, vorbind poetic, emoția este stimulată de cauzele evidente sau inexplicabile ale sale, pătrunde în interiorul nostru și este emisă în tot ceea ce ne înconjoară.

Este însă emoția doar o problemă individuală? Sau poate manifestarea sau cauzalitatea sa este plasată la intersecția dintre individual și social, în cadrul dialecticii lor temporale?

Dacă filozofia, psihologia, științele cognitive și neuroștiințele și-au dedicat sau continuă să dedice cercetări și studii, sociologia a început relativ recent să se întrebe despre poziția emoției în realitățile sociale, în interacțiunile și diacțiunile din lumea socială.

Recent, sau poate nu? Abordând lucrările teoretice ale sociologilor și analizându-le, se observă...