Cu caracteristica sa erudiție și compasiune, Oliver Sacks, numit de "New York Times" "poetul medicinii cu lauri", descoperă spațiul pe care îl ocupă muzica în creierul uman și modul în care aceasta influențează comportamentul uman. În "Muzicofilie" examinează dinamica muzicii prin intermediul experiențelor individuale ale pacienților, muzicienilor și oamenilor obișnuiți.

Printre ei se numără: un chirurg care a fost lovit de fulger și a dezvoltat o obsesie pentru Chopin; oameni cu "amuzie", pentru care o orchestră simfonică nu se deosebește în auz de zgomotul armelor; și un bărbat a cărui memorie durează doar șapte secunde - pentru orice altceva decât muzica.

Dr. Sacks descrie cum muzica activează oameni cu boala Parkinson, care în mod normal nu pot vorbi, și cum conduce la liniște și concentrare persoane care sunt profund dezorientate de Alzheimer sau schizofrenie. Muzica poate provoca cele mai înalte sau cele mai profunde emoții - dar poate să se dovedească și un medicament. Oliver Sacks ne explică de ce.

"Sacks desfășoară o poveste fascinantă după alta, pentru a ne arăta ce se întâmplă atunci când muzica și creierul se combină." ("Newsweek")

"Sacks are modul ideal de a descrie povești: expert, dar umil... Literar, dar nu vanitos." ("Los Angeles Times")

"Strălucitor, autentic și indispensabil... Muzicofilie este o carte care amintește de un concert cu mazurci ale lui Chopin: rapid, inspirat și ciudat de frumos." ("American Scholar")

"Muzicofilie" îl găsește pe Oliver Sacks în cele mai bune momente ale sale, împletind neuroștiințele cu o poveste personală captivantă, permițându-ne să reflectăm asupra funcțiilor cerebrale și muzicii dintr-o nouă perspectivă." ("Salon")

Cartea anului pentru ziarele "Washington Post", "Chicago Tribune" și "Financial Times".