În a doua jumătate a secolului XX, în special după 1968, gândirea etică, în majoritatea țărilor din Vest, a fost subestimată și a căzut în desconsiderare. Această subestimare nu o întâlnim doar pe tărâmul intelectual, ci o întâlnim și în viața cotidiană a oamenilor, cu tot acel curent de contestare, eliberare sexuală, hedonism și nihilism cotidian și vesel.

Desconsiderarea eticii nu a lăsat neafectată nici teologia ortodoxă. Teologia rușilor din Diasporă și teologia din anii '60 din Grecia, care se inspiră într-o mare măsură din prima, identifică etica cu moralismul și subestimează importanța sa.

Însă, în ultimii ani, etica a revenit puternic pe scena spirituală, dar modul în care există astăzi este diferit de cel din trecut, având un mod mai degrabă difuz. Așadar, nu se referă doar la gândirea filosofică, nu constituie o ramură a acesteia, ci pătrunde în diverse domenii ale activității umane, știință, cercetare, medicină, muncă, mijloace de comunicare.

În această carte, accentul cade mai mult pe etica creștină, pornind de la sursa biblică, cea care a definit pentru totdeauna etica în raport cu celălalt și nu în raport cu sine. Etica creștină, totuși, nu poate fi dezvoltată fără a lua în considerare întrebările etice și căutările filosofice ale vremurilor noastre, ci trebuie să fie într-o continuă confruntare cu acestea.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]