Din străduțele înguste ale Pangratiului, acolo unde încerca fără succes, alături de prietenii săi de copilărie, să imite mișcările și acțiunile pe care le făceau eroii fotbalului din vremea respectivă, s-a găsit pe cele mai mari stadioane ale planetei. La unele bune întâmplări datorează, de treizeci de ani încoace, prezența sa, ca jurnalist, în unele dintre cele mai importante momente ale sportului care reprezintă pentru el, dar și pentru zeci de milioane de oameni din întreaga lume, "cel mai bun lucru secundar în viață".

Cristos Sotiropoulos, în cartea sa "Idolii Duminicii", încearcă o scufundare în oceanul amintirilor despre persoane și echipe care s-au remarcat în țara noastră, dar și despre evenimente pe care le-a trăit din aproape, ca martor ocular al momentelor mici care compun marile evenimente.

Nu se limitează doar la marii cluburi și la protagoniștii lor, ci pune accent și pe povești care nu își găsesc ușor loc în titlurile de primă pagină, dar care au avut o contribuție semnificativă la evoluția fotbalului în țara noastră.

Această călătorie, în persoanele și evenimentele din trecut, nu este superficială, nici nu funcționează ca un substitut al optimismului sau ca respirații necesare de nostalgie în vremurile dificile de astăzi. Timpul care a trecut trebuie, conform autorului, să devină aliatul oricărei eforturi pentru a aborda dintr-o perspectivă cuprinzătoare trecutul, care lasă întotdeauna urmele sale în viitor.

"Idolii Duminicii", la fel ca și cartea sa anterioară, "Joc fără limite", servesc credinței lui Cristos Sotiropoulos că "înregistrarea și păstrarea memoriei jocului este o obligație...".