Textele incluse în această carte încearcă să abordeze din perspective diferite problema "lecturii" lui Cavafy, ca o chestiune esențială, dar mai degrabă neglijată de studii.

"Lectura" este înțeleasă în două moduri: cum citeste el însuși poetul, transformând lecturile sale în material de scriere, și cum ne citim noi pe noi înșine, mediat acum de un arhivă interpretativă enormă.

Particularitatea lui Cavafy constă în faptul că a fost un poet al bibliotecii. În cele mai multe dintre poeziile sale, pare să fie un narator care descrie procesul de lectură a cărților, inscripțiilor, epigramelor, ziarelor, fotografiilor.

Este un tip de scriere care necesită, pentru a fi înțeleasă, să intrăm în labirintul lecturii. La această cerință aspiră să răspundă acest demers.