Lucrarea Departe de copii, împreună cu 170 de metri pătrați și Confetti, reprezintă finalul trilogiei dramatice în jurul temei: cămin patern – familie în Grecia de astăzi. Este o poveste despre copiii care nu au devenit părinți și despre părinții care au rămas pentru totdeauna copii.

O poveste despre omul simplu, de zi cu zi, care într-o zi fatidică „întâlnește” limitele existenței sale. „Oameni care încearcă să își găsească propriul mod de a se susține și de a înflori, dar se confruntă constant cu propriul lor sine într-o țară și într-o epocă în criză, unde oportunitățile sunt acum foarte limitate și ei nu sunt pregătiți suficient – nici moral, nici social, nici în ceea ce privește educația. Și aici umorul, tăios, aproape vitriol în momentele sale, caută să echilibreze distrugerea cu speranța, bucuria cu tristețea.

Decisivă este și contribuția atmosferei textului, care se leagănă între tragedie, comedie neagră și thriller”, menționează în Epilog Irina Mundraki. Durerea uneori îi unește pe oameni. Uneori îi desparte pentru totdeauna. Durerea este naștere. Nu știi niciodată ce va scoate la lumină. Cu toate acestea, există speranță. Speranța este femeie, este copilul nostru nenăscut, este mâinele care poartă lumina.