Costis Palamas, unul dintre cei mai prolifice scriitori greci, s-a născut în Patra pe 13 ianuarie 1859. În 1897 a fost numit secretar la Universitatea din Atena, iar în același an a început să publice cele mai importante colecții și compoziții poetice, cum ar fi "Iambii și Anapaestii" (1897), "Viață Neclintită" (1904), "Dubla Călătorie a Căpcăunului" (1907), "Flautul Regelui" (1910).

În 1918 i s-a acordat Premiul Național pentru Litere și Arte, iar din 1926 a devenit membru de bază al Academiei din Atena și președinte al acesteia în 1930. A murit pe 27 februarie 1943, după o boală gravă. Înmormântarea sa a rămas istorică, deoarece, în fața unor germani ocupanți uimiti și a mii de oameni, a fost însoțit la ultima sa reședință, la Cimitirul Ateneului, cântând imnul național.

A fost nominalizat de 14 ori pentru Premiul Nobel pentru Literatură (1926, 1927, 1928, 1929, 1930, 1931, 1932, 1933, 1934, 1935, 1936, 1937, 1938 și 1940).