Bunicul lui Ashton, Roy, cânta într-o trupă de oțel, iar bunicul Harry cânta la trompetă într-o trupă de alamă. Ashton a savurat întotdeauna vizitele lor și sunetul repetițiilor lor. Curând, însă, a vrut să participe și el. I-a cerut bunicului Roy să-l învețe să cânte la tobele de oțel și ulterior i-a cerut bunicului Harry să-l învețe trompeta. Era încântat să exerseze la ambele instrumente. Când școala a avut nevoie de o trupă pentru sărbătoarea anuală, cei doi bunici au vrut să participe cu propria lor trupă. În cele din urmă, Ashton a avut o idee - cele două trupe să se unească pentru a crea o trupă mare, cu Ashton participând mai întâi la tobe și apoi la trompetă. Această poveste dulce a unui mediu familial multicultural, care reconciliază diferite culturi, este o sărbătoare minunată a diversității. Scrisă de unul dintre cei mai importanți activiști și personalități media din Marea Britanie și ilustrată de un ilustrator foarte recunoscut, această carte cu siguranță va spori succesul My Two Grannies.