«În timp ce funcționează colectivități politice în societatea greco-cipriotă, în special AKEL cu organizațiile sale și sindicatele de dreapta, nu există nicio mediere între Makarios și comunitate; cel puțin nu de o manieră care să-i restrângă contactul direct cu aceasta. Makarios „vorbește” direct cu comunitatea, iar comunitatea, răspunzând apelurilor Etnarhiei, „vorbește” direct cu Makarios prin intermediul evenimentelor de masă, oferindu-i sprijinul său necondiționat.

Autoritatea lui Makarios se apropie tot mai mult de exemplul bonapartist. Prin adunările masive în stadioane și biserici, prin discursuri, având, în esență, sprijinul necondiționat al comunității și al reprezentanților săi politici, o ghidează cum dorește. Cu prestigiul său de lider politic și religios indiscutabil, cu strălucirea veșmintelor sale sacre, cu discursurile sale bine redactate, pe care le învață pe de rost și le rostește cu vocea sa profund atrăgătoare, se impune asupra comunității.

Greco-ciprioții, obișnuiți cu un regim autoritar și cu ignoranța aspectelor democratice, acceptă supunerea față de etnarh. Nu o fac sub presiune. O fac din necesitatea de a avea încredere într-o forță solidă, întrucât nu există o altă forță solidă de care să se poată încrede». (fragment din carte, cap. „Monocrația”)