În această colectie de eseuri și discursuri, care reprezintă un reper pentru mișcarea feminismului, Lord abordează sexismul, rasismul, homofobia, discriminarea de clasă, imperialismul, și trucurile prin care sistemul îi întoarce pe cei opresați unii împotriva altora.

Cu un limbaj ascuțit dar și liric, scoate în evidență aspectele complexe și interconectate ale opresiunii, externe și internalizate, și ne amintește că nu putem construi noua lume cu materialele vechii: „Instrumentele stăpânului nu vor distruge niciodată casa stăpânului”. Vorbește despre femeile sărace, despre cele de culoare, despre lesbiene, despre cele mai în vârstă – dar, în cele din urmă, vorbește despre fiecare persoană care se află în afara a ceea ce societatea definește ca acceptabil și „normal”.

Punând în evidență diferențele dintre noi ca un mijloc de acțiune și schimbare, ca „o resursă cu polarități necesare, care, cu ajutorul creativității noastre, pot aprinde scânteia dialecticii”, în cele din urmă ne îndeamnă să ne trăim viața cât mai sincer, neclintit și incluziv posibil.

Pe bună dreptate, multe capitole din colectie și-au găsit locul în programele universitare și au devenit obiect de analiză academică și politică extinsă.