Această carte aduce împreună cele două cele mai mari nume din istoria șahului. Autorul, Garry Kasparov, este numărul unu în lume și, în general, recunoscut ca fiind cel mai mare jucător din toate timpurile. Subiectul cărții, Robert Fischer, este singurul american care a devenit campion mondial și este probabil cel mai mare talent natural pe care lumea l-a văzut vreodată.

În perioada dintre 1955 și 1972, Fischer, aproape singur, a înfruntat puterea Imperiului Sovietic în șah și a câștigat. În această perioadă, Fischer a înregistrat succese uimitoare care nu mai fuseseră văzute, precum 11/11 la Campionatul SUA din 1963/64 și victorii în meciuri (pe drumul către Campionatul Mondial) cu scorul 6-0 împotriva a doi dintre cei mai puternici jucători din lume, Mark Taimanov și Bent Larsen.

Punctul culminant al campaniei lui Fischer a fost victoria memorabilă în meciul de la Reykjavik din 1972 împotriva lui Boris Spassky. Fischer este aproape la fel de cunoscut pentru comportamentul său în afara tablei de șah, cât și pentru performanța sa pe aceasta. A făcut cerințe extreme tuturor celor din jurul său, inclusiv organizatorilor turneului. Când aceste cerințe nu erau îndeplinite, adesea refuza să joace.

Meciul din 1972 împotriva lui Spassky a necesitat intervenția cel puțin a lui Henry Kissinger pentru a calma lucrurile. În 1975, când urma să își apere titlul împotriva lui Anatoli Karpov, Fischer a fost complet incapabil să ajungă la un acord cu FIDE (Federația Mondială de Șah) și a fost exclus. După aceasta, a renunțat aproape complet la șah, jucând doar o dată, într-un meci de „revenire” împotriva lui Spassky în 1992.

În această carte, esențială pentru toți șahiștii serioși, Kasparov analizează în profunzime cele mai mari partide ale lui Fischer și apreciază moștenirea acestui mare geniu american.