Cartea conține ultimul interviu, semnificativ și extins, pe care Nikos Kazantzakis l-a acordat lui Pierre Sipriot în primăvara anului 1957, cu câteva luni înainte de moartea sa. Interviul a fost difuzat în șapte emisiuni de către stația națională a Radiodifuziunii Franceze și a fost publicat ulterior de jurnalist într-un volum separat.

Aceste conversații – un panoramă a universului kazantzakistic prin trasarea coordonatelor sale spirituale și artistice – gravitează în jurul marelor romane pe care le-a scris și a eroilor săi emblematice, creații ale acestui mare scriitor, fenomen inegalabil în literatura neoelenică, cu radiație internațională.

Aici urmărim o abordare autentică, deoarece însuși creatorul își despică creația. Este singura dată când Nikos Kazantzakis comentează într-un astfel de domeniu și cu o astfel de profunzime influențele, ideile și literatura sa. Pe lângă acestea, vorbește și despre tot ce a iubit mai mult în viața sa: despre Creta, țara străbunilor săi, care a luptat timp de secole cu un eroism de neclintit pentru libertatea sa, despre Grecia și soarta sa modernă, despre limba populară, „limba vie a poporului”, dar și despre natura „frumoasă și veșnică”.

Un adevărat romancier nu poate să trăiască altfel decât în realitatea epocii sale și, trăind această realitate, își dă seama de responsabilitatea sa. Astfel, încearcă să ajute pe cei de seama sa să facă față și să rezolve, pe cât posibil, problemele presante ale vremii. Deși opera literară de astăzi reflectă epoca noastră, este necesar să fie una dintre cele mai subtile și eficace forme de acțiune. Sau, mai bine spus, poate deveni sămânța acțiunii.

Romancierul, deși conștient de misiunea sa, încearcă să împingă realitatea să ia forma pe care o consideră mai nobilă pentru om. În alte epoci, mai stabile, mai sigure de ele însele, frumusețea putea fi suficientă pentru a satisface idealul scriitorului. Astăzi, un scriitor, dacă este cu adevărat activ, este un om care suferă și se îngrijorează văzând realitatea. Este condus să colaboreze cu toate forțele luminii care supraviețuiesc și să contribuie astfel ca greul destin al omului să progreseze puțin. Dacă astăzi scriitorul rămâne fidel misiunii sale, este un luptător.

Nikos Kazantzakis

Nu pot, în câteva rânduri, să conturez portretul acestui om care a dorit să adapteze ritmul vieții sale la cel al creației, să includă secolele pentru a urmări pașii omului, și care, într-o operă aparent diversă, dar cu o sensibilitate unitară, a muncit conștiincios pentru a da sens și formă pasiunilor oamenilor în vremuri și regiuni nesfârșite.

Pierre Sipriot

Cele șapte conversații ale lui Pierre Sipriot (1921-1998) cu Nikos Kazantzakis (1883-1957) reprezintă Partea I a cărții. În Partea a II-a sunt incluse două articole ale jurnalistului francez: „Nikos Kazantzakis în 1953” și „Intransigentul, o carte a Elenei Kazantzakis”. Urmează o selecție din cele șaptesprezece axiome fundamentale ale scriitorului, cronologia sa, precum și notițe ale traducătoarei.