Plasarea unui copil care se află în spectrul autismului într-o clasă aglomerată cu o pereche de căști cu anulare a zgomotului și cu un asistent de sprijin pentru a face față izbucnirilor inevitabile ale elevului este o tactică care nu este adoptată în numele „includerii”, ci se încadrează în contextul integrării.

Cum pot educatorii și școlile să creeze cu adevărat clase incluzive care să satisfacă nevoile fiecărui elev? Dovezile de cercetare sugerează care strategii fac ca școlile să fie benefice pentru toți elevii, asigurând în același timp includerea elevilor cu dizabilități.

Cu toate acestea, există încă multe școli care continuă să funcționeze cu modele din secolul XX, care dezavantajează și marginalizează elevii cu dizabilități. Cartea prezintă în detaliu principiile fundamentale ale educației incluzive și obstacolele în acces și participare. Cercetează strategii bazate pe dovezi pentru a sprijini diferite tipuri de elevi.