În secolul al XVIII-lea, în timp ce revoluția științifică era în plină desfășurare și epoca marilor descoperiri atingea apogeul, cea mai spinoasă problemă științifică care domina cercurile științifice și politice din Marea Britanie, și nu numai, avea o semnificație exclusiv practică: era calcularea longitudinii geografice.

Incapacitatea de a o măsura a costat de-a lungul secolelor mii de vieți umane pierdute pe mare, în timp ce punea obstacole serioase în calea expansiunii comerciale și apărării insulei. Cu această problemă s-au ocupat cei mai importanți astronomi ai vremii, însă un meșteșugar perseverent, John Harrison, a conceput o soluție mecanică.

Împreunând 40 de ani din viața sa, a reușit să construiască un ceas care măsura cu precizie trecerea timpului pe mare, lucru pe care ceasurile vremii nu reușeau să-l facă nici pe uscat. Acest ceas perfect, care astăzi este numit cronometru, a fost culminarea unei încercări eroice care s-a confruntat cu dificultăți fără sfârșit, contestări și obstacole, pentru a cunoaște în final recunoașterea oficială și acceptarea universală.

„Cei care nu cunoșteau această poveste unică din istoria umană, vor savura o narațiune captivantă despre o realizare uluitoare în domeniile măsurării timpului și navigației.” Neil Armstrong (2005), primul om care a pășit pe Lună (și care prefațează ediția).