Peloponezul post-bizantin (1204-1461) a fost un spațiu al unor intense confruntări politice și sociale.
Conviețuirea forțată în limitele sale geografice înguste a două entități statale opuse (principatul latin al Ahaiei și despotsatul bizantin de la Mystra) și, în același timp, a mai multor grupuri etnice cu origini variate (greci, latini, albanezi, slavi, evrei, romi și turci), a dus la repetate tensiuni și conflicte armate.
În același timp, însă, a contribuit inevitabil la schimbul de stimulente culturale fertile, care pe termen lung au contribuit decisiv la conturarea caracterului deosebit al locuitorilor din Moria, supuși stăpânirii turcești.
În cele cinci studii ale acestei cărți, sunt analizate de unul dintre cei mai specializați cercetători ai Perioadei post-bizantine din țara noastră anumite aspecte semnificative ale evenimentelor care au determinat evoluția Peloponezului în ultimele două secole ale Imperiului Bizantin.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
