Politica este cea mai importantă lucrare de filozofie politică scrisă de Aristotel, care ne introduce în ideea că "omul este un animal politic", făcând în același timp distincția între cele trei puteri (legislativă, executivă și judecătorească).

Mulți consideră Politica a fi o continuare naturală a Eticii Nicomahice a lui Aristotel. Într-adevăr, Aristotel concluzionează în Etica Nicomahică că studiul eticii individuale ar trebui să fie urmat de studiul politicii, adică tot ceea ce ține de oraș, de organizarea socială a indivizilor.

Aristotel abordează politica teoretic, pornind de la dovezi istorice disponibile. El se referă la cea mai mică formă de organizare socială, gospodăria, și la rolurile pe care le au (sau ar trebui să le aibă) membrii săi. El studiază constituțiile cunoscute ale timpului său, diferențele și războaiele dintre orașele-stat, precum și legile și legiuitorii orașelor-stat (Atena, Sparta, Creta, Cartagina), pe care le compară studiind avantajele și dezavantajele lor.

Mai mult, Aristotel compară orașul ideal definit de alți filozofi (Platon, precum și Phaleas din Chalcedon, Hippodamus din Milet).

Astfel, Aristotel definește conceptele de Oraș și Cetățean, clasifică constituțiile și devierile acestora, propune caracteristicile pe care cea mai bună constituție ar trebui să le aibă, înregistrează patologiile constituțiilor și explică de ce există conflicte și revoluții.

În final, Aristotel explorează tipul de educație pe care tinerii ar trebui să o primească pentru a implementa cea mai bună constituție.

Politica este alcătuită din 8 cărți, care sunt incluse în trei volume.

Fiecare volum include textul original antic, traducerea în greacă modernă și introducere/comentariu.