Ziya Gökalp, deși este în general cunoscut în cercul științific restrâns, rămâne totuși necunoscut publicului larg din România, deoarece până în prezent lipsește o lucrare detaliată care să lumineze și să dezvăluie cele mai importante părți ale operei sale.

Însă, dincolo de traducerea în limba română a lucrării sale de bază Principiile Turcismului (Turkculugum Esaslari), a lipsit până de curând o analiză aprofundată și detaliată a operei sale totale. De asemenea, necunoscută publicului românesc este și colecția de poezii sub titlul Poezii și Basme Populare (Siirler ve Halk Masallari), corespondența cu familia sa din locurile de exil de pe insula Limnos și din Malta Scrisori de pe Limnos și Malta (Limni ve Malta Mektuplari), dar și lucrarea sa la fel de importantă Turcificare - Islamizare - Modernizare (Turklesmek, Islamlasmak, Muasirlasmak), compun corpusul autorului.

În cele din urmă, pentru a înțelege mai bine viziunile sale legate de Turcism, cititorul-studios trebuie să aibă în vedere și să consulte cu siguranță vastul material scris format din articolele publicate de Gökalp, unde se împrăștie ideile sale fundamentale.

Vidul care există în literatura românească referitor la opera lui Ziya Gökalp este astăzi acoperit de această lucrare valoroasă și remarcabilă a domnului Aristotel Mitrăra, care a canalizat cu întreaga responsabilitate și seriozitate științifică esența cunoștințelor sale, atât despre opera tatălui naționalismului turc, cât și despre evoluțiile politice și sociale ale Turciei moderne.

Autorul, începând cu anul 1850, perioada Tanzimatului, desfășoară pas cu pas firul istoriei moderne turce, concentrându-și atenția asupra celor mai importante etape ale acesteia: mișcarea Tinerilor Othoman și eforturile de instaurare a primei reforme constitutionale (1876), controversata perioadă a sultanului Abdulhamid al II-lea (1876-1908), ascensiunea naționalismului turc, Revoluția Tinerilor Turci (1908) și a doua reformă constitutională, războaiele balcanice, Primul Război Mondial, lupta pentru independență și înființarea Statului Turc de către Kemal Atatürk (Kemal Ataturk), Kemalismul ca sistem politic de conducere și regimul autoritar impus, sistemul multipartid și predominarea Partidului Democrat al lui Adnan Menderes (Adnan Menderes), precum și loviturile de stat militare impuse de-a lungul decadelor după anii '50 (1960, 1971, 1980, 1997).

Însă, prin această lucrare, domnul Mitrăra nu se limitează doar la o simplă înregistrare a evenimentelor, ci încearcă să dovedească modul în care societatea turcă a evoluat în ultimele unui secol, având ca busolă ideologică teoriile lui Gökalp, indiferent dacă acestea (voluntar sau involuntar) nu au fost până acum un subiect de studiu pentru elita birocratică turcă a "gândirii oficiale".

În același timp, în această lucrare cititorul va descoperi modul în care ideile naționalismului turc ale lui Gökalp au fost adoptate de Partidul Popular Republican (CHP) și încorporate în Constituție.

Ioannis Th. Mazis, Departamentul de Studii Turcești și Asiatice Moderne, Universitatea din Atena. [Fragment din textul de pe coperta spate a ediției]