O figură publică eminentă sub împăratul gotic Teodorich, Boethius (cca. AD 475-525) a fost și un cercetător grec excepțional și s-a întors către filosofii greci atunci când a căzut în dizgrație și a fost închis în Pavia. Scrisă în perioada care a condus la execuția sa brutală, este un dialog de proză și versuri alternante între prizonierul bolnav și "îngrijitoarea" sa Filosofie, ale cărei instrucțiuni despre natura norocului și fericirii, binele și răul, destinul și liberul arbitru, îi restabilesc sănătatea și îl aduc la iluminare.

Claritatea gândirii lui Boethius și amploarea viziunii sale au făcut Consolarea filosofiei extrem de populară în întreaga Europă medievală și ideile sale au impregnat gândirea lui Chaucer și Dante. Această traducere o face accesibilă cititorului modern, fără a pierde nimic din arta poetică și strălucirea filosofică a lui Boethius.