Aceste texte risipite, care m-au îngreunat în formularea lor - din cauza deficiențelor mele intrinseci - au fost scrise cu ocazia unui eveniment sau a unei aniversări. Unele au fost publicate inițial în presa zilnică și periodică, altele au fost găzduite în volume dedicate sau în cataloage de expoziții, iar câteva au fost prezentate ca propuneri în cadrul conferințelor.

Dacă ceva justifică prezentarea lor ulterioară în corpul coerent al unei cărți, este existența unei baze experiențiale comune: toate provin din impulsul imperativ de a onora câțiva dintre cei mai importanți colegi contemporani ai mei.

Scurte ca întindere, fără pretenții teoretice sau interpretative deosebite, aș spune că aceste texte sunt mai degrabă gesturi, saluturi, mărturisiri de dragoste și recunoștință atât către ei înșiși, cât și către opera lor.