Catastrofa din Asia Mică a fost caracterizată, poate nu pe nedrept, ca fiind cea mai mare înfrângere națională pentru greci. Ziarul Καθημερινή a preluat sarcina de a-și exprima propria „adevăr”, de a indica politica adecvată, în principal, de a condamna în cadrul unei polemici necruțătoare faptele și omisiunile adversarului. Acuitatea judecăților sale era cu totul legată de acuitatea controversei politice din vremea respectivă.

Victimă și victimar al unui fanatism perpetuu, care se reproducea continuu și se autoalimentează, s-a aflat cu articolele sale în centrul disputei civile. Și din primul an de circulație, avântul său politic era evident și necesar, atâta timp cât dorea să fie luat în serios de prieteni și opozanți. Rolul său în conturarea liniei politice a formațiunii pe care o susținea era evident și decisiv.

Adesea, orientarea de partid și atașamentul față de personalitățile politice nu i-au permis să privească și să interpreteze faptele cu calm. Dar acest ultim aspect lipsea din întregul peisaj al presei, deoarece condeiele jurnaliștilor fuseseră forjate pe nicovala devotamentului partidului.

Dar și așa –sau poate din acest motiv– constituie una dintre cele mai bune surse istorice, care iluminează în felul lor o latură a marilor evenimente istorice. Și astfel merită să o studiem, bineînțeles departe de caracterizările facile și simpliste despre „trădători”, „patrioți” și alte similitudini zgomotoase.