Această carte povestește istoria cinematografiei grecești de la nașterea sa, la începutul secolului XX, până în prezent. Își propune să clarifice materialul ― care este imens și într-o măsură impresionantă neexplorat ―, cu scopul de a prezenta, dincolo de specializat sau ocazional, esența: ceea ce se distinge și devine simbol al unei tendințe generale, o mozaică a unui răspuns colectiv.

Obiectivul este să fie scoase în evidență filmele în sine, personalitățile din spatele acestora, contextul istoric și relevanța față de tendințele internaționale. Cartea relativizează distincția dintre filmul comercial și cinematograful de artă, studiind și genuri precum comedia, melodrama sau musicalul. În același timp, examinează întrebări legate de clasa socială, memoria culturală și gen, propunând interpretări în contextul mai larg al istoriei intelectuale interne și al istoriei ideilor în Europa.

Cinematografia grecească a fost cu siguranță extrem de productivă și populară: pentru o perioadă a produs mai multe filme pe cap de locuitor decât Hollywoodul, probabil și din orice altă țară din lume, în timp ce existau ani în care în Grecia se vindeau peste 100 de milioane de bilete. În același timp, era afectată de o tendință constantă către introversiune, care totuși nu era însoțită de o dorință de autoanaliză critică, ci adesea degenerase într-o subestimare copilărească și sterpă.

Ceea ce este cert este că cinema-ul grec a dat multe filme minunate, dintre care unele ar putea fi cu ușurință și cu siguranță catalogate drept „filme mari” în canonul european sau chiar mondial. Totuși, cea mai importantă realizare a cinematografiei grecești ― realizare posibilă datorită viziunii persistente și curajului moral al unor cineaști excepționali ― a fost că a reușit să formeze și să consolideze un idiom vizual capabil să reflecte experiența grecească, cu toată contradicția și complexitatea sa, într-un limbaj vizual coerent.