Fiica zeului Indra coboară pe pământ pentru a explora cum este să trăiești o viață umană. Se dovedește că nu este nici ușor, nici lipsit de durere.

Visurile oamenilor sunt zdrobite neîncetat, bucuriile vieții sunt întotdeauna plătite cu o dublă tristețe, iar cine face bine unui semen să fie sigur că în același timp face rău cuiva altcuiva.

Concluzia fiicei este că este păcat pentru oameni și că poetul este cel care înțelege cel mai bine cum să trăiască. Se desparte și se întoarce cu ajutorul focului în paradis și la tatăl ei.

Întreaga operă imită forma incoerentă, dar aparent logică a visului, unde totul poate să se întâmple, deoarece legile timpului și spațiului au fost abolite.