Această lucrare a fost scrisă în 1897. Lenin evidențiază caracterul inevitabil al crizelor economice în capitalism ca rezultat al dezvoltării capitaliste și al intensificării contradicțiilor care o însoțesc.

Lenin răspunde contemporanilor săi care reproduceau analizele teoretice ale lui J. Sismondi (1773-1842). Sismondi recunoștea suferințele capitalismului și susținea că subconsumul provoacă crizele, în timp ce ca soluție propunea revenirea la forme mai vechi de organizare a producției la scară mai mică.

În același timp, susținea redistribuirea veniturilor ca mijloc de evitare a crizei și reducere a sărăciei muncitorilor. Lenin subliniază caracterul utopic al dorinței de reglare a economiei capitaliste într-un mod care ar aduce prosperitate muncitorilor și durabilitate modului capitalist de producție – evidențiază necesitatea unei răsturnări radicale a acestuia.

Lectura acestei lucrări ne dezvăluie cât de vechi sunt concepțiile economice asemănătoare care astăzi sunt promovate ca gândire nouă. Astfel, această lucrare reprezintă nu doar consemnarea unei dezbateri economice istorice, ci și un instrument util pentru abordarea dezbaterii economice contemporane.