Începând cu mijlocul anilor 1990, tema violenței în școli a preocupat în mare măsură cercetătorii. Studiile efectuate pe această problemă se concentrează asupra evaluării amploarei, frecvenței și formelor de violență și hărțuire în școlile primare și secundare.
Caracteristica principală a acestor cercetări este investigarea termenului violență școlară, care nu se referă doar la violența criminală, ci și la alte forme de comportament inacceptabil și permisiv din partea elevilor minori față de colegii lor, cum ar fi hărțuirea (bullying) sau victimizarea (victimization). Conform lui Olweus, hărțuirea poate fi definită astfel: un elev devine obiect de hărțuire sau este victimizat atunci când este supus, în mod repetat și constant, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor colegi.
Acțiunea negativă poate fi verbală (bătăi de joc, amenințări, ironii etc.), fizică (lovituri, împingeri, etc.) sau psihologică (calomnie, excludere din grup, izolare etc.). Pentru a exista hărțuire, trebuie să existe o diferență de putere, în sensul că elevul expus acțiunilor negative se află în dificultate de a se apăra și este neajutorat față de cel care îl hărțuiește. Pe de altă parte, hărțuirea nu există atunci când doi elevi, aproximativ de aceeași forță fizică sau psihologică, se confruntă sau dispută. Victimizarea sau umilirea celuiălalt constituie uneori mijloacele pe care elevii le folosesc pentru a-și compensa stima de sine și a câștiga respect în rândul colegilor.
Olweus, prin cercetările sale, a sensibilizat comunitatea școlară și societățile la nivel internațional, subliniind că cel mai eficient factor de prevenire a victimizării este adultul. Intervenția poate asigura rezultate constructive, dacă educatorul se poziționează față de copii ca un adult, cu abilități și experiență în gestionarea conflictelor, și este capabil: 1. Să distingă când persoanele implicate pot gestiona singure un conflict și când există o problemă reală pentru care este necesară intervenția sa. 2. Să utilizeze strategiile adecvate de intervenție cu scopul gestionării, precum și principiile soluționării conflictului: respectul, toleranța, înțelegerea diferențelor.
O școală pentru a fi eficientă, ceea ce de altfel constituie și cerința, conform lui Fontana, ar trebui: a) să le ofere elevilor o pauză de la efectele dăunătoare ale comunității sau casei, b) să contribuie la dezvoltarea relațiilor cu profesorii și colegii, care acționează terapeutic și de susținere și c) să creeze oportunități de dezvoltare a unor noi aspecte ale sinelui într-un mediu de susținere. Pentru a aborda violența școlară, relațiile bune de colaborare și încredere între școală și familie sunt considerate esențiale.
Prin urmare, formarea continuă și substanțială a educatorilor și informarea sistematică și corectă a părinților pe această temă reprezintă o prioritate de top.
