Fiecare societate umană are nevoie de un mecanism pentru producția și distribuția bunurilor sale. Până acum, umanitatea a inventat doar trei astfel de mecanisme: sistemul de livrare, sistemul de planificare centralizată și sistemul de piață. Primele două, fie separat, fie împreună, au susținut umanitatea timp de mii de ani; al treilea este o invenție recentă - un „experiment în desfășurare”.

„Experimentul capitalist” a adus în societatea umană trei caracteristici fără precedent: în primul rând, evidențierea câștigului individual ca motor principal al comportamentului uman; în al doilea rând, comercializarea muncii, a Naturii și a banilor; iar în al treilea rând, adaptarea relațiilor sociale și a instituțiilor la cerințele pieței. Poate o astfel de societate să supraviețuiască pe termen lung? Va supraviețui oare capitalismul? Întrebarea a preocupat toți marii economiști din ultimele două sute cincizeci de ani, de la Marx și Polanyi până la Keynes și Schumpeter; și toți, fără excepție (deși din motive diferite fiecăruia) au răspuns negativ.

Sistemul capitalist recent a început să se chinuie. Crizele successive din ultimele cinci decenii - crize care se transformă, se mută și escaladează continuu - seamănă cu spasme de moarte. Deci, este oare capitalismul cu adevărat aproape de sfârșit? Sistemul capitalist modern suferă de șapte boli grave, potențial letale: a) ritmuri de creștere în scădere, b) inegalitate economică extremă, c) crize continue și înrăutățite, d) datorii publice și private exorbitante, e) dezechilibru între sectorul financiar și „economia reală”, f) tendințe de monopolizare a economiei și g) corupție economică. Cum putem să tratăm aceste boli? Ocolind soluții convenționale și deja uzate, aș dori să propun acum o nouă propunere îndrăzneață.