Cum a gestionat societatea greacă memoria Holocaustului în contextul diviziunii lăsate moștenire de Războiul Civil, atât în politică, cât și în cultura memoriei? După cum documentează Dimitris Eleftherakis, memoria anihilării vieții evreiești în Grecia a fost rapid subordonată nevoilor de legitimare a diferiților factori activi, de la comuniști la Biserică, care au concurat între ei pentru o reprezentare pozitivă a rolului lor în timpul Ocupației. După sfârșitul dictaturii, nevoia emergentă de reconciliere a întâmpinat o discuție problematică despre Holocaustul evreilor greci. În conturarea societății grecești în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, evreii nu au fost incluși ca o comunitate a memoriei în comunitatea de solidaritate care a luptat ca David împotriva lui Goliat, reprezentat de ocupanții germani. Prin urmare, pentru a obține recunoașterea deplină a semnificației Holocaustului în Grecia, este necesar, după cum susține autorul, să se depășească tradițiile care încă predomină astăzi, care plasează în centrul amintirii actele de rezistență și salvare care au intrat în tărâmul mitului.