„Obiectele pe care le foloseam pentru a ne juca, le făceam noi înșine. Păpușile din lut, praștile din crenguțe pe care le făceam din copaci, cu elastice și piele de la pantofi vechi, biluțele din scanduri, bilele și papucii din cârpe, coroanele și vulturii din stuf, lipici de hârtie albastră, burete și coadă din cârpe, săgețile sau rândunelele și bățul din hârtie pe care îl tăiam din caiete, cercul din vechi frunze de butoi și din sârmă ruginită. De asemenea, pietricelele pe care le făceam din melci rotunzi, florile din cetru și saxofonul și flautul din stuf, păpușile din pășcute vechi ș.a.m.d.”.

Pe o insulă mică, dar foarte cunoscută turistic, Antiparos, elevii și elevele, împreună cu învățătorii și învățătoarele școlii primare, au avut ca sursă de inspirație timp de mulți ani o femeie simplă din sat, dar cu o energie sufletească inepuizabilă și o dorință de a oferi necondiționat: Maroussa Faroupou, care le spunea copiilor povești, le făcea jucării, îi învăța cuvinte, cântece, tradiții și rețete, le făcea bomboane și alte dulciuri, picta și crea decoruri, coasea costume.

Era cultura populară a copilăriei ei, prin care elibera imaginația și creativitatea copiilor de astăzi. Ca un omagiu adus activității sale culturale, educaționale și umanității multiple, această carte are ca temă jocurile ca parte integrantă a vieții copilărești în comunitatea insulară Antiparos în a doua jumătate a secolului XX. Jocul este descris și studiat nu ca o amintire nostalgică sau un exponat de muzeu, ci ca un proces trăit, dinamic și multilateral, conectat la spațiile sociale ale dezvoltării sale, copilăria, relația părinți-copii și grupurile de colegi.

În plus, această ediție constituie o mărturie valoroasă despre ce înseamnă să fii copil și să recreezi liber lumea în joacă, o condiție universală, dincolo de locuri și granițe.

Fotografie copertă: Păpuși handmade, fabricate de Maroussa Faroupou.