Un bibliotecar apare pe scenă. Acesta aranjează cărți, iar cărțile îi perturbă viața. În ce măsură, oare, eroul nostru este o creație a sinelui său și în ce măsură a lecturilor sale? Intermediarul dintre texte și cititori își caută sinele într-o prelegere.

Va vorbi despre ploaie, sau mai degrabă despre ce se întâmplă atunci când plouă. „Întotdeauna m-a interesat posibilitatea de a pierde firul unei prezentări și de a transforma expunerea ideilor într-o mărturisire. Până la ce punct controlăm ceea ce spunem? La fel ca un actor, și vorbitorul în timpul unei prelegeri poate uita ce voia să spună sau poate ceda tentației și dezvălui ceva jenant sau devastator.

Prelegerea despre ploaie decurge din această circumstanță cu adevărat dificilă. Delirul bibliotecarului meu face parte din lunga tradiție literară a devianței, adică a artei de a te îndepărta aparent și de a vorbi despre altceva.” Juan Villoro