Geografic, zona Mesara se întinde în general în Europa, fiind delimitată la nord de Psiloritis, la sud de lanțul muntos al Asterusiei și străbătută de râul Geropotamos sau Lithaios, care sevarsă în final în golful cu același nume.

Un loc binecuvântat, înzestrat de Dumnezeu și natură, poartă în mod evident amprentele activității umane din cele mai vechi timpuri până în prezent. Din mitologie și epoca minoică, s-au evidențiat la cele mai înalte niveluri Labirintul său, orașele Phaistos și Gortyna, cu villa Agia Triada și porturile lor Komo, Matala, Lenda, Platia Peramata și Calus Limniones.

În perioada romană, Gortyna a prosperat ca capitală a Cretei și a Cyrenei (Libia), în timp ce apostolul neamurilor, Pavel, a înființat aici prima biserică creștină din Creta, avându-l drept primul episcop pe Sf. Tit. În perioada bizantină, câmpia s-a umplut de turnuri, mănăstiri, locuri de pelerinaj și sihăstrii, fiind un feudal al familiei bizantine a Vlas-tonilor.

Sub dominația venețiană, zona s-a umplut de Casteluri și a valorificat turnurile, pentru a-și consolida supremația, a jefui bogățiile produselor sale și a realiza latinizarea locuitorilor săi. Un antidot la această situație a fost prosperitatea, funcționarea și iradierea mănăstirilor ortodoxe, precum Odi-gitria cu Leivaditi, Apethani, Vrontisi, Balsamonero cu capelele lor.

Au fost focare de cult, cultură, piloni de coeziune și mai ales centre de orientare națională. Activitatea și contribuția lor au fost decisive în perioadele dificile ale stăpânirii turcești, fiind refugii pentru cei persecutați, în ciuda „întunericului palpabil al sclaviei amare”, întrucât, ca mănăstiri de cruce, au beneficiat de privilegii din partea sultanului, prin Hatti Huma-yun.