Având în vedere că insectele ne depășesc cu mult numărul (există aproximativ 200 de milioane de insecte pentru fiecare om), nu este surprinzător faptul că există un bogat corpus de versuri despre creaturile târâtoare, zburătoare și înțepătoare cu care împărțim planeta. Multe culturi au tradiții vechi de secole în poezia despre insecte. În China, unde femeile nobile din dinastia Tang țineau greieri în cuști de aur, au fost scrise numeroase cântece în onoarea acestor 'muzicieni insectarici'. Maeștrii haiku-ului din Japonia au fost inspirați în mod similar, deși și-au extins creațiile și la insecte mai puțin atractive precum muștele, puricii și țânțarii. În Occident, poemele despre insecte datează din Grecia antică și insectele apar frecvent în literatura europeană începând cu secolul al XVI-lea. Poeții adunați aici includ pe Donne, Marvell, Keats și Wordsworth, Emily Dickinson, Gerard Manley Hopkins și Christina Rossetti, precum și Elizabeth Bishop, Mary Oliver, Ted Hughes, Paul Muldoon și Alice Oswald. În traducere sunt incluse poezii de - printre alții - Meleagru, Du Fu, Ivan Turgheniev, Victor Hugo, Paul Valéry, Pablo Neruda, Antonio Machado și Xi Chuan. Albine, fluturi și cărăbuși, gândaci și omizi, licurici și libelule, cărăbuși și viermi scânteietori - măruntele creaturi care împodobesc aceste pagini sunt la fel de variate ca și talentele poetice care le celebrează.
