Când și cum au devenit creierele strămoșilor noștri hominini minți umane? Când și de ce a evoluat capacitatea noastră pentru limbaj sau artă, muzică și dans? Este convingerea acestei cărți inovatoare și provocatoare că nevoia timpurie a oamenilor de a trăi în grupuri sociale din ce în ce mai mari și de a menține relații sociale pe distanțe tot mai mari – abilitatea de a „gândi mare” – a condus la mărirea creierului uman și la dezvoltarea minții umane.
Această „ipoteză a creierului social”, formulată de psihologi evoluționiști precum Robin Dunbar, unul dintre autorii acestei cărți, poate fi testată împotriva dovezilor arheologice și fosile, așa cum arată arheologii Clive Gamble și John Gowlett în partea a doua a cărții Gândind Mare. De-a lungul căii, cei trei autori abordează subiecte atât de diverse și captivante, precum trecerea de la îngrijirea cu vârful degetelor la îngrijirea vocală sau importanța crucială a făcării focului pentru prelungirea zilei sociale.
Așa cum arată această carte remarcabilă, se pare că încă locuim lumi sociale care au avut originea adânc în trecutul nostru evolutiv – în jurul focului, la vânătoare și pe pășunile Africii.
Pagină: 240, Anul publicării: 0201, Dimensiuni: 13x13cm
