Năutul este un exemplu reprezentativ al dietei mediteraneene grecești, cu o mare valoare nutrițională. Sunt bogați în proteine, fier, fosfor, magneziu și zinc. De asemenea, conțin calciu, potasiu, vitamine din complexul B și vitamina K. Un beneficiu suplimentar este că au niveluri scăzute ale indicelui glicemic, ceea ce înseamnă că, deși sunt bogați în carbohidrați, nu tind să ridice nivelul zahărului din sânge.

Sunt una dintre cele mai bune surse vegetale de proteine de înaltă valoare biologică, bogate în carbohidrați, fibre alimentare, vitamine și minerale esențiale. Prezența atâtor nutrienți vitali îi face un aliment ideal și complet, oferind multe beneficii pentru sănătate.

Adună cantități mari de fibre alimentare care ajută la funcționarea corectă a sistemului gastrointestinal și la îmbunătățirea profilului lipidic.

Ceea ce diferențiază năutul de alte leguminoase este calitatea excelentă a proteinelor pe care le conțin, deoarece oferă toți aminoacizii esențiali în raportul perfect necesar corpului uman, în special aminoacidul metionină, ceea ce îi clasifică drept proteine complete.

Năutul și sănătatea

Boli de inimă

Conținutul ridicat de fibre al năutului, combinat cu lipsa colesterolului, îi face ideali pentru sănătatea inimii, deoarece duc la reducerea colesterolului total din sânge și a colesterolului "rău" (LDL), reducând astfel riscul bolilor de inimă.

Cancer

Năutul conține o concentrație mare de carbohidrați și trece printr-un proces de fermentație în intestinul gros, rezultând în crearea acidului butiric. Acidul butiric reduce riscul de cancer de colon.

În plus, năutul reduce riscul de cancer de prostată, datorită licopenului pe care îl conține, și inhibă creșterea celulelor canceroase în stomac datorită conținutului de izoflavone.

Gestionarea greutății

Năutul poate ajuta, de asemenea, la controlul foamei datorită conținutului său ridicat de fibre. Acest lucru poate fi util în gestionarea greutății. Consumul de alimente bogate în fibre alimentare este asociat cu un indice de masă corporală (IMC) mai mic. Creșterea fibrelor alimentare în mesele noastre ajută semnificativ la reducerea greutății și la stabilizarea acesteia pe o perioadă lungă. În plus, indicele glicemic scăzut al năutului duce la o creștere a colecistokininei (un hormon secretat postprandial) și trimite semnale de sațietate corpului. O dietă cu alimente cu indice glicemic scăzut duce la niveluri reduse de insulină și la o pierdere mai mare în greutate comparativ cu alimentele cu indice glicemic ridicat.

Studiile arată că consumul de năut a dus la reduceri semnificative ale nivelului zahărului din sânge, hemoglobinei glicozilate și valorilor tensiunii arteriale. Indicele lor glicemic scăzut îi face o alegere excelentă pentru reglarea zahărului din sânge. În plus, năutul contribuie la o bună sănătate intestinală și ajută la combaterea constipației.

Năutul încolțit este ideal pentru prepararea hummusului. De asemenea, pot fi transformați în făină bogată în enzime într-un mod simplu: blenduiți-i într-un procesor de alimente, întindeți pasta rezultată într-un deshidrator sau cuptor la temperatură scăzută. Odată complet uscați, blenduiți din nou pentru a face făină și folosiți-o în supe pentru a le îngroșa, în batoane, etc.

Cultivare: Înmuiați-i în apă peste noapte. Nu aruncați această apă; folosiți-o pentru a uda plantele sau în gătit, deoarece este plină de minerale. A doua zi dimineață, puneți-i într-un borcan obișnuit (aproximativ 25 de grame) sau într-un sac de pânză, având în vedere că în timpul procesului semințele își vor mări volumul de cel puțin patru ori. Cresc la temperatura camerei.

Stropiți semințele de 2-3 ori pe zi cu suficientă apă pentru a le menține umede. Vlăstarii sunt gata în 3-4 zile. Pot fi păstrați în frigider timp de 1-2 săptămâni.

Informații generale despre vlăstari

Semințele încolțite conțin mulți nutrienți, vitamine și enzime produse de procesul de încolțire, făcându-le ușor absorbabile de corpul uman. Semințele uscate conțin inhibitori de enzime pentru a preveni încolțirea timpurie. Acești inhibitori fac dificilă digestia semințelor de către corpul uman, făcând ca nutrienții lor să fie greu de absorbit. Totuși, în timpul procesului de încolțire, inhibitorii sunt dezactivați, iar enzimele activate pot descompune proteinele și polizaharidele semințelor pentru a crea un amestec ușor de digerat de vitamine, monozaharide, aminoacizi esențiali și acizi grași. Încolțirea transformă astfel nutrienții inactivi ai semințelor în nutrienți vii care sunt ușor absorbabili de corpul uman, creând o masă completă a cărei valoare nutrițională depășește cu mult pe cea a semințelor simple.