Orwell era temut de oamenii care ar interzice cărțile. Huxley era temut de faptul că nu ar exista niciun motiv pentru a interzice o carte pentru că nu s-ar găsi oameni dispuși să citească.

Orwell se temea de cei care ne-ar privă de informație. Huxley se temea de cei care ne-ar supraîncărca cu informații atât de mult încât am ajunge să fim ființe pasive și egoiste. Orwell se temea că adevărul va fi păstrat secret. Huxley se temea că adevărul va fi înecat într-un ocean de confuzie.

Orwell se temea că vom dezvolta o cultură a subordonării. Huxley se temea că vom dezvolta o cultură a banalității ocupându-ne doar de activități precum cele din poveștile cu porci, din colțul câinilor nebuni și din filmele senzuale.

Pe scurt, Orwell se temea că ceea ce urâm ne va distruge. Huxley se temea că ceea ce iubim ne va distruge. Această carte examinează posibilitatea ca Huxley să aibă dreptate, nu Orwell.