piesa de teatru "Doruri sub plopii" a fost scrisă în 1924 și reprezintă una dintre capodoperele lui O'Neill, care se inspiră din tragedia greacă antică, dar și din teatrul realist al lui Ibsen.

Mitul se compune din elemente ale tragediilor Oedip rege, Hippolyta și Medea; etosul se aliniază cu ideologiile patriarhale existente, dar și cu triunghiurile amoroase ibseniene; aspectul și lexicalul cu realitatea americană contemporană a lui O'Neill.

Structura și intrigă piesei urmează narațiunea liniară a dramei contemporane. Autorul experimentează, cercetează și abordează subiecte legate de sexualitate, complexe, dorințe contradictorii, relații familiale bolnave, care își au baza în mituri grecești antice.

Tragedia din piesă este generată de păcatul relației ilegale, aproape incestuoase, dintre mama adoptivă și fiul soțului ei, și va culmina cu infanticidul nou-născutului, care este rodul iubirii ilegale. Ca o altă Medea, Abi își ucide propriul fiu, cu o voință și o forță terifiantă, depășind ezitările și tandrețea instinctului matern, pentru a-și recâștiga iubitul.