Străinul, eroul central al dramei, se întoarce acasă după treizeci de ani de absență și descoperă că locuința sa părintească a fost distrusă de un incendiu care a izbucnit în timpul nopții. A fost o întâmplare sau un act incendiar? Întrebarea rămâne să fie răspunsă. În societatea închisă a „Mlaștinii”, așa cum este numit cartierul unde trăiesc personajele lucrării, se desfășoară din cenușă o „țesătură de minciuni, greșeli și neînțelegeri”. „Când totul arde, citești în cenușă,” va spune caracteristic Străinul, privind rămășițele casei părintești.

Casa arsă, scrisă în 1907, aparține unității „lucrări de cameră” pe care dramaturgul le-a compus special pentru teatrul său personal Intima Teatern din Stockholm. Cu mult mai mult, însă, aparține lucrărilor de avangardă ale teatrului mondial. „Lucrările de cameră” își datorează inspirația micilor Kammerspiele berlindeze ale lui Max Reinhardt, care a fost inaugurată în 1905. Trei ani mai târziu, Strindberg, prezentând ideea și obiectivele sale membrilor Intima Teatern, declară: „În dramă căutăm modelul suprem, semnificativ, dar cu restricții, deoarece modelul de sine stătător determină forma”.

Casa arsă se învârte în jurul spațiului unei case și este inspirată de casa copilăriei creatorului. Prin monologuri dramatice, dramaturgul reamintește că există lumină, dar doar cu ajutorul unor forțe superioare se va trezi omul și va merge pe un drum al auto-cunoașterii. Prima reprezentație mondială a avut loc pe 5 decembrie 1907. O mare succes a reprezentat-o reprezentația istorică din 1970 de la Teatrul Regal al Suediei, unde rolul Străinului a fost preluat de actorul de renume internațional Max von Sydow.

Lucrarea dramatică este prezentată pentru prima dată în limba română de către Kappa Editorial, în traducerea Margaretei Melberg din suedeză. Volumul este îmbogățit de un amplu postfață special pentru această ediție de către doctorul în teorie teatrală Maria Sehopoulou și de un cronologic detaliat al vieții și operei marelui dramaturg suedez.