Cum te poate zgudui o carte de autoajutor? Cum poate cineva să se confrunte cu moartea, să o privească în față și să rămână în picioare în mijlocul fricii sale? Cum transformă iadul vieții sale într-un rai pentru el și pentru semenii săi? Cum găsește, la fiecare nivel, ceva de care să se prindă pentru a-și construi noua sa realitate? Cum își atinge un obiectiv, deși totul este împotriva lui?

Răspunsurile se află în cartea pe care o ții în mâini. Eroii din vecinătatea noastră ne arată calea tuturor, nu prin rețete rapide de succes, ci prin rețete care conțin durere și trudă. O speranță, o gândire, un semn pozitiv, o discuție cu cineva, o împărtășire, o conexiune, devenea treptat podul care îmbina vechea lume cu noua lor lume.

Au înțeles, printr-un proces dificil, că durerea este o chestiune de îngrijire, nu de gestionare. Da, te destrami și te naști din nou. Însă aceasta este frumusețea, aceasta este viața, acesta este (supra)omul care suntem cu toții, dar uneori avem nevoie de o lecție dură pentru a realiza asta și a o pune în aplicare.

Prin povești, fiecare va recunoaște aspecte ale sinelui său. Temeri pe care nu le-a depășit, convingeri adânc înrădăcinate, experiențe care l-au rănit, dar și speranța că întotdeauna există măcar un punct de lumină în întuneric și moduri prin care acel punct crește și devine soare.