„Sonata pentru Violoncel și Pian” de Debussy a fost scrisă în vara anului 1915. A fost prima dintr-o serie planificată de șase sonate pentru diferite instrumente, dintre care Debussy a finalizat în cele din urmă doar trei. Datorită farmecului său incontestabil, această lucrare a devenit o piesă de bază a repertoriului încă de la prima sa interpretare și este, fără îndoială, cea mai frecvent interpretată sonată pentru violoncel din secolul XX.

Ediția Urtext a Reginei Back include pentru prima dată schițe ale lui Debussy dintr-o colecție privată, care conțin nu doar o observație importantă a compozitorului privind echilibrul instrumentelor, dar sunt folosite și pentru a clarifica anumite contradicții muzicale din autograf și prima ediție.

Ediția Urtext a Bärenreiter este însoțită de o introducere (Germană/Engleză/Franceză), care se ocupă nu doar cu geneza și primele interpretări ale compoziției, dar conține și informații despre aspecte practice ale interpretării.