„Furtuna” este o dramă romantică care începe cu un eveniment nefericit și se încheie cu un final fericit, oferind cititorului (privitorului) catharsis. Lucrarea începe cu o furtună violentă, provocată de Prospero, care trăiește pe o insulă ciudată împreună cu fiica sa, Miranda. Prospero, duce de Milano, a ajuns exilat pe această insulă din cauza fratelui său uzurpator. Insula este un microcosmos al societății umane.

Aici găsim relații sociale de bază, cum ar fi cele dintre lider și supușii săi, tată și copil, stăpân și sclavi, precum și interacțiunea misterioasă dintre realitate și fantastic. Lordul căzut Prospero devine din nou stăpân. Ceea ce îi costă tronul este pasiunea sa pentru cunoaștere în general și, în special, pentru cunoașterea ocultă, secretă și interioară.

Dar această aceeași pasiune îl face stăpân al naturii și al duhului bun Ariel. Cu ajutorul lui Ariel, „regizează” furtuna inițială, aducând astfel dușmanii săi pe insula sa magică. Tematica iertării este prezentată ca cel mai înalt bine și ca o lecție morală a întregului dramă. Valoarea sa provine din elementul surprizei.

Se naște în persoana lui Prospero, în momentul în care are toți dușmanii săi în mână și în momentul în care toți așteptăm împlinirea justiției, atunci atitudinea sa iertătoare răstoarnă întreaga poveste, părțile acesteia funcționând acum ca etape pentru revelarea unui comportament paradoxal și superior.

Așa cum Prospero renunță la înalta sa Artă, tot așa și Shakespeare, într-un ultim act de apărare publică, își declară retragerea din scrierea teatrală. Dar fascinația sa cucerise deja audiențele tuturor timpurilor. (Din Introducerea lucrării)