La început, a fost Pământul. Un loc ostil și inaccesibil, în continuă schimbare chimică, acoperit de mări turbulente, cu un peisaj agitat în mod repetat de erupții vulcanice necruțătoare. Din această frământare, a apărut viața. Primele ființe vii nu erau altceva decât membrane microscopice care acopereau goluri la fel de microscopice în roci, la mila curenților de apă fierbinte și a elementelor metalice care țâșneau din crăpăturile de pe fundul oceanului.

În interiorul acestor membrane, deși nu erau complet impermeabile, a fost creat un mediu diferit de distrugerea necruțătoare care le înconjura. În aceste mici adăposturi, producția de energie a evoluat treptat, fiind folosită pentru a crea bule - replici fidele ale părinților lor: grupuri spumoase de celule, asemănătoare unor mici bule de săpun, stăteau ca niște pumni mici sfidând restul lumii neînsuflețite.

Henry Gee traversează ultimii 4,6 miliarde de ani cu un entuziasm molipsitor și acuratețe științifică. Utilizând cele mai recente cunoștințe științifice și scriind într-un mod simplu și accesibil, el spune o poveste epică de supraviețuire și perseverență și iluminează echilibrul delicat în care viața a supraviețuit, de la apariția sa până în prezent.