Lumea antică, transformată de Alexandru cel Mare în timpul vieții sale, a fost din nou transformată după moartea sa. Dinastiile imperiale ale succesorilor săi au încorporat și reorganizat imperiul persan prăbușit, creând un nou imperiu terestru care se întindea de la țărmurile Mediteranei până la regiunea Bactriana. În vechea Grecie, un echilibru fragil de puteri era perturbat constant de războaie. Apoi, de la sfârșitul secolului al III-lea, puterea militară și diplomatică a Romei a învins și a doborât în mod repetat fiecare dintre structurile politice post-alexandrine.

Perioada greco-romană (aprox. 323-30 î.Hr.) a fost deci o eră de fragmentare, confruntări violente între marile state și lupte ale micilor orașe-state pentru a menține o iluzie a independenței. Totuși, a fost, de asemenea, o perioadă de dezvoltare, prosperitate și succes intelectual. O rețea vastă s-a răspândit prin comerț, influență și contact cultural, din Italia până în Afganistan și din Rusia până în Etiopia, îmbogățind și dând viață centrelor de bogăție, putere și ferment intelectual.

De la primele zile ale lui Alexandru cel Mare, prin războaiele cu Roma, raidurile piraților, moartea Cleopatrei și diseminarea evreilor, până la moartea lui Hadrian, Chaniotis examinează structurile sociale, tendințele economice, tulburările politice și progresul tehnologic al unei ere care se întinde pe cinci secole și unde, poate, a început epoca modernă.