Totuși, adevărul este că toți luăm decizii din obișnuință, limitându-ne pe noi înșine. Este ceva la fel de firesc ca un apus de soare și la fel de fundamental ca gravitația. Așa funcționează creierul nostru și asta explică de ce motivația este o prostie. Chiar și cel mai bun îndemn sau o tehnică de autoajutorare nu reprezintă decât un ajutor temporar. Nu va schimba modul în care funcționează creierul tău. Nu îți va întări vocea și nici nu îți va îmbunătăți viața. Motivația nu schimbă absolut nimic. Pornirea dificilă pe care am avut-o în viață a fost ceva ce doar eu – și numai eu – puteam să corectez.
Așa că am căutat durerea, m-am îndrăgostit de suferință și, în cele din urmă, am reușit să mă transform din cea mai slabă, pierdută ființă din lume în cel mai puternic bărbat pe care l-a creat vreodată Dumnezeu. Sau, cel puțin, așa îmi spun eu mie. Cel mai probabil, copilăria ta a fost mult mai bună decât a mea, iar chiar și acum este posibil să ai un nivel de trai destul de bun, însă, oricine ai fi, oricare ar fi sau ar fi fost părinții tăi, oriunde ai locui, orice ai face pentru a-ți câștiga existența sau oricâți bani ai avea, cel mai probabil folosești cam patruzeci la sută din adevăratul tău potențial.
Mare păcat! Cu toții avem potențialul de a fi mult mai mult.
fii primul care lasă un comentariu