Stâncile și rocile nu sunt decât arhiva pe care planeta noastră o păstrează pentru trecutul său, jurnalul pe care l-a ținut în trecerea prin timpul geologic. Este un jurnal atât de vast, cu atât de multe volume, încât pentru a fi adăpostit a fost necesară întreaga crustă terestră.

De îndată ce cineva învață să privească stâncile ca pe niște texte, întreaga Pământ devine o bibliotecă planetară. Iar oamenii care, timp de două veacuri, s-au angajat să traducă textele acestei biblioteci sunt geologii.

Textele bibliotecii noastre planetare spun povești de supraviețuire cu un final fericit, dar și povești de distrugere în masă cu atmosferă gotică. Pe măsură ce ne adâncim în vastele întinderi ale timpului geologic și ale istoriei terestre, simțim cum ne învăluie prezența trecutului și realizăm că într-o zi vom deveni și noi o mică mențiune în jurnalul Pământului.

Haideți să respectăm, așadar, echilibrele subtile ale lumii care ne înconjoară, astfel încât înregistrarea viitoare care ne va privi să nu semene cu o tragedie greacă antică.