Am pierdut controlul. M-am pierdut pe mine. Am pierdut totul! Cum am ajuns aici? Cum? Poate că am dat valoare unor situații care nu meritau? Poate că nu m-am găsit niciodată, de fapt? Poate că am pierdut totul pentru a recrea totul din nou?

Atâtea întrebări, iar printre toate acestea se adaugă altele. De unde provine durerea pe care o simt zgâriindu-mi sufletul? Cine m-a rănit atât de crunt? Aud în fundal o voce de copil plângând sau e doar în mintea mea?

De unde să încep și unde să mă opresc? Mă aflu în haos absolut, la limita dintre efemeritate și veșnicie. Un pas greșit și m-aș putea sparge în o mie de bucăți. Trebuie însă să fac primul pas. Cel mai important! Acela care va începe călătoria iubirii de sine.