Prima ediție a cărții Psihopatologie a fost publicată în 1974, ca rezultat al discuțiilor dintre Gerald Davison și John Neale bazate pe experiențele lor legate de predarea cursului de Psihopatologie. Ann Kring a devenit membru al acestei echipe în 2001 și, la rândul său, a invitat-o pe Sheri Johnson în 2004 să participe și ea la scrierea noii ediții.

Pe parcursul timpului, cartea a suferit modificări care au contribuit la îmbunătățirea acesteia. O modificare este titlul său, deoarece termenul psihopatologie perpetuează stigmatul că persoanele cu tulburări mintale „nu sunt normale” în multe feluri. O a doua modificare este accentul pus pe faptul că persoanele cu tulburări mintale sunt mai întâi și mai întâi oameni.

De la concepția sa, această carte a fost proiectată cu scopul de a menține un echilibru între cercetare și aplicarea clinică, și, pe de altă parte, utilizarea exemplelor științifice ca principiu organizatoric. În cea de-a 14-a ediție a cărții, se continuă să se pună accent pe o abordare sintetică. Acest lucru este realizat prin interesul deosebit arătat pentru o acoperire amplă a cercetărilor recente, care reprezintă o caracteristică distinctivă a lucrării.

O a treia modificare este integrarea suplimentară a numeroaselor elemente pedagogice, care au fost concepute pe baza feedback-ului primit de la studenți și profesori. De exemplu, în secțiunea „Focalizare și investigare” sunt prezentate cercetări avansate pe teme selectate, în timp ce în alte secțiuni se subliniază construirea activă a cunoștințelor.

Autorii, folosind un limbaj accesibil, ne oferă o imagine completă asupra temelor legate de psihopatologie, precum și asupra problemelor care apar, având în vedere dificultățile studenților de a forma o opinie globală.