Myrsin Zorba vorbește despre viața ei, după anunțarea sfârșitului iminent. Astfel, se desfășoară auto-narațiunea vieții unei femei care s-a născut într-un cartier popular din Atena în timpul Războiului Civil și a trăit activ, în adolescență și anii tineri, Dictatura și Revoluția.
Anii maturității ei au inclus epoca Schimbării și Modernizării, iar trecerea în zona twilight-ului a avut loc în lunga perioadă a crizei. Prezentul volum poate fi citit și ca o autoportretizare a unei generații care a trăit în era așteptărilor colective, care ni se pare acum foarte îndepărtată.
În paralel cu povestirea vieții sale și conștientizarea vieții cu termen limită, autoarea a început să țină, cu o calmă și clară minte, un jurnal al sfârșitului său. Chiar și când forțele îi slăbeau, ea continua să își înregistreze gândurile, dictându-le la magnetofonul pe care îl avea lângă ea, până la ultimul său text, unde se confruntă cu absența.
Dacă această specifică narațiune de viață, inclusiv jurnalul, are o rară particularitate, este că începe de la naștere și ajunge până la moarte. Anatomia și reflecția totală asupra ciclului vieții.
