În această carte se propune să reformăm gândirea pentru a reforma educația și să reformăm educația pentru a reforma gândirea.
Pentru reforma gândirii, Edgar Morin propune principiile care ar permite acest lucru, dacă urmărim îndemnul lui Pascal: „Îmi este imposibil să cunosc părțile fără să cunosc întregul, precum și să cunosc întregul fără a cunoaște în mod special părțile...”. Aceste principii ne conduc dincolo de o cunoaștere fragmentată care, făcând invizibile interacțiunile dintre întreg și părțile sale, distruge complexitatea și ascunde problemele esențiale.
Ele ne conduc, de asemenea, dincolo de o cunoaștere care, neprivind decât totalități, pierde contactul cu specificul, cu atonicitatea și cu concretul. Ele conduc la eliminarea destrămătorului separatism între gândirea științifică, care împarte cunoștințele și nu reflectează asupra destinului uman, și gândirea umanistă, care ignoră realizările științifice ce pot hrăni căutările despre lume și viață.
De aici provine necesitatea unei reforme a gândirii, care privește capacitatea noastră de a organiza cunoașterea și care ne-ar permite să conectăm cele două culturi separate. Astfel, ar putea reapărea în prim-plan marii obiective ale educației, care ar trebui să fie indivizibile: să ne îndreptăm spre crearea unei minți bine structurate, și nu unei minți umplute cu informații, să predăm condiția umană, să inițiem în viață, să facem față incertitudinii, să învățăm să fim cetățeni.
[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]
