În cea de-a treia carte a sa, Maurice Siakkis nu abordează muzica. O lasă temporar pentru a discuta la nivel personal; nu doar cu propriile sale cuvinte, ci și cu cuvintele altora.

După o jumătate de secol de discuții cu părinți, rude, prieteni, clienți, colegi, colaboratori, tovarăși de călătorie, vecini, trecători, vânzători, inspectori, polițiști și mulți alții, își amintește, selectează și reproduc cele 65 cele mai caracteristice dintre acestea.

De ce sunt interesante aceste discuții personale? Pentru că abordează sau evaluează realitatea înconjurătoare în contextul mai larg al fiecărei epoci. Pentru că subiectele lor sunt atemporale. Pentru că reflectă situații care - mai mult sau mai puțin - sunt familiare tuturor. Pentru că unii dintre interlocutori sunt figuri cunoscute, alții sunt personalități importante, iar alții spun totul într-o singură frază. Pentru că toți au ceva interesant de spus. Și pentru că, prin aceste discuții, se ivesc mesaje de înaintare și lecții de viață.