Dezastrele sunt, prin natura lor, greu de prevăzut. Pandemiile, la fel ca și cutremurele, incendiile, crizele economice și războaiele, nu se distribuie cu regularitate – nu există o circularitate în istorie care să ne ajute să prezicem următorul dezastru.

Dar atunci când lovesc, ar trebui să fim mai bine pregătiți decât romanii atunci când a erupt Vezuviu sau italienii din Evul Mediu când i-a lovit Moartea Neagră. La urma urmei, astăzi avem știința de partea noastră. Totuși, în 2020 reacțiile multor țări dezvoltate, printre care și Statele Unite, la un nou virus venit din China nu au arătat o pregătire corectă. De ce? Pentru că am observat că doar câteva țări asiatice au învățat lecțiile corecte din sindromurile SARS și MERS;

Nu există nicio îndoială că unii lideri populisti s-au descurcat foarte prost, însă autorul susține că sunt implicate și patologii sau disfuncții mai profunde, deja evidente din reacțiile noastre la dezastrele anterioare.

În lucrări anterioare, Niall Ferguson a studiat slăbiciunile lumii occidentale, de la „ubiquitatea imperială” la arterioscleroza birocratică și fragmentarea online. Extrăgând date din multe domenii științifice, cum ar fi economia, cliometria și știința rețelelor, oferă aici nu doar o poveste, ci o teorie generală a dezastrelor, arătând de ce sistemele noastre din ce în ce mai birocratice și complexe devin din ce în ce mai greu de gestionat.