Această carte se referă la apariția și evoluția triburilor grecești, dar și la culturile precursoare care au apărut în epoca paleolitică și neolitică, precum și în epoca cuprului, când s-au dezvoltat cultura cicladică și cea minoică, culminând cu stabilirea strălucitului culturii miceniene.

Aștrii timpurii ai istoriei grecești datează din „anii geometrice” -denumiți astfel după formele artei din această perioadă- cu utilizarea scrierii alfabetice și având ca sursă principală epopeile homerice. În această perioadă are loc colonizarea țărmurilor Asiei Mici, unde s-au dezvoltat primele teorii filozofice.

Urmează „anii arhaici” sau „epoca arhaică”, care sunt caracterizate printr-o mare colonizare, rezultând în extinderea culturii grecești pe cea mai mare parte a bazinului mediteranean și al Pontului Euxin. În această perioadă au loc schimbări sociopolitice odată cu dezvoltarea orașelor-state grecești, cu cele mai importante fiind Sparta și Atena.