Contracarând predicțiile pesimiste ale declinului și slăbirii statului și eclipsa suveranității sale, autorul acestui eseu susține că ambele sunt prezente și puternice, deși transformate, cu roluri și funcții noi, adaptate cerințelor unei lumi care se schimbă constant, rapid și imprevizibil. În această perioadă de tranziție, statul se transformă într-un factor local sau regional al unei rețele globale impersonale, invizibile, labirintice de relații internaționale - tensionate și uneori beligerante - ale suveranității statale, organizațiilor internaționale și piețelor. Viitorul său poate părea încă incert, dar toate semnele indică faptul că, deocamdată, se menține puternic, trăiește și domnește, și domină lumea, fiind atât o victimă, cât și un contribuitor la globalizare.